polivalent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIVALÉNT, -Ă, polivalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali) Care are proprietatea de a intra în combinații chimice sub mai multe stări de valență, care poate funcționa sub mai multe stări de valență. ◊
Alcool polivalent = polialcool. ♦
Fig. Care are valori multiple. – Din
fr. polyvalent.polivalent (Dicționar de neologisme, 1986)POLIVALÉNT, -Ă adj. (
Despre substanțe) Care se poate prezenta în compușii săi în diferite stări de valență. ♦ (
Fig.) Care are valori multiple. [< fr.
polyvalent, cf. gr.
polys – numeros, lat.
valere – a valora].
polivalent (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care se poate prezenta în compușii săi în diferite stări de valență; multivalent, plurivalent. 2. (despre seruri, vaccinuri) cu eficacitate contra mai multor specii de bacterii. 3. care îndeplinește mai multe funcții diferite. ◊ (despre un local) utilizat în mai multe scopuri. 4. (fig.) care are valori, funcții multiple. (< fr.
polyvalent)
polivalent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polivalént adj. m.,
pl. polivalénți; f. polivaléntă, pl. polivalénte