poliuretan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIURETÁN, poliuretani, s. m. (
Chim.) Produs obținut prin polimerizarea unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. [
Pr.:
-li-u-] – Din
fr. polyuréthane.poliuretan (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIURETÁN s. n. produs macromolecular obținut prin polimerizarea unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. (< fr.
polyurethan)
poliuretan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poliuretán (-li-u-) s. m.,
pl. poliuretáni