polivinil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIVINÍL s. n. Masă plastică foarte rezistentă obținută prin polimerizare. – Din
fr. polyvinyle.polivinil (Dicționar de neologisme, 1986)POLIVINÍL s.n. Masă plastică obținută prin polimerizarea vinilului. [< fr.
polyvinyle].
polivinil (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIVINÍL s. n. masă plastică foarte rezistentă, obținută prin polimerizarea vinilului. (< fr.
polyvinyle)
polivinil (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIVINÍL (‹
fr.)
subst. Acetat de ~ = compus macromolecular obținut industrial prin saponificarea poliacetatului de vinil, folosit în industria materialelor plastice, la fabricarea fibrelor sintetice, a lacurilor etc.
polivinil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poliviníl s. n.