poliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓLIȚĂ1, polițe, s. f. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [
Pl. și:
poliți] – Din
sl. polica.