politehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe științe tehnice. ◊
Institut politehnic (și substantivat,
f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din
fr. polytechnique.politehnic (Dicționar de neologisme, 1986)POLITÉHNIC, -Ă adj. Care privește, care se referă la, care cuprinde mai multe științe, mai multe meserii sau arte practice. ♦
Institut politehnic (și
s.f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc ingineri. [< fr.
polytechnique, cf. gr.
polys – numeros,
techne – artă].
politehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLITÉHNIC, -Ă adj. referitor la, care cuprinde mai multe specialități tehnice. ♦ institut ~ (și s. f.) = insituție de învățământ superior care pregătește specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. (< fr.
polytechnique)
politehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe științe tehnice. ◊
Institut politehnic = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din
fr. polytechnique.politehnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)politéhnic adj. m.,
pl. politéhnici; f. politéhnică, pl. politéhnice