polițai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIȚÁI, polițai, s. m. Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare, în vechea organizare a țării; polițmaistru. ♦ (În trecut) Sergent de stradă sau agent de poliție. – Din
germ. Polizei.