polistiren (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLISTIRÉN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor sau slab gălbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se întrebuințează în electrotehnică, în industria cablurilor și la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din
fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren.polistiren (Dicționar de neologisme, 1986)POLISTIRÉN s.n. Masă plastică obținută prin polimerizarea stirenului. [< fr.
polystyrène].
polistiren (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLISTIRÉN s. n. masă plastică solidă, rezistentă, obținută prin polimerizarea stirenului. (< fr.
polystyrène, engl.
polystyrene)
polistiren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!polistirén (-lis-ti-/-li-sti-) s. m.,
pl. polistiréni