polcuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLCÚȚĂ, polcuțe, s. f. (
Reg.) Diminutiv al lui
polcă1. –
Polcă1 +
suf. -uță.polcuță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)polcúță1, polcúțe, s.f. (reg.) dans popular originar din Boemia, cu ritm sprinten, vioi, puternic marcat și cu mici salturi.
polcuță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)polcúță3,
polcúțe, s.f. (reg.) poala unei cămășuțe țărănești.
polcuță (Dicționaru limbii românești, 1939)polcúță f., pl.
e (d.
polcă 1). Polcă mică (haĭnă).
polcuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polcúță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. polcúței; pl. polcúțepolcuță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)polcuță f. Mold. haina babelor țărance ce aduce cu minteanul uncheșilor. [V.
polcă].