polder (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓLDER, poldere, s. n. Nume dat în Olanda unei porțiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare. – Din
germ. Polder.polder (Dicționar de neologisme, 1986)PÓLDER s.n. (
Geol.) Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării; marșă. [< fr., ol.
polder, germ.
Polder].
polder (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÓLDER s. n. porțiune joasă de uscat formată de depunerile rămase după retragerea apelor mării; marșă. (< germ.
Polder)
polder (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PÓLDER (‹
germ. {i})
s. m. Nume dat unei porțiuni joase de uscat, smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare, pentru a fi folosită în agricultură. Termenul a fost utilizat inițial în Olanda, unde astfel de lucrări s-au făcut de mult timp și pe mari întinderi. Există însă tendința de a fi extins și la alte situații, mai mult sau mai puțin similare, de
ex. pentru suprafețele îndiguite din lunca Dunării.
polder (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pólder s. n.,
pl. póldere