polcovnicie - explicat in DEX

polcovnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POLCOVNICÍE s. f. (Înv.) Funcția de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. – Polcovnic + suf. -ie.

polcovnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
polcovnicíe f. (d. polcovnic). Vechĭ. Gradu de polcovnic.

polcovnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
polcovnicíe (înv.) s. f., art. polcovnicía, g.-d. polcovnicíi, art. polcovnicíei

polcovnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
polcovnicie f. od. grad de polcovnic: polcovniciile de poteră FIL.