polcovnic - explicat in DEX

polcovnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POLCÓVNIC, polcovnici, s. m. (Înv.) 1. Comandant al unui polc; grad militar corespunzător colonelului. 2. Comandant al unei formații militare de pază a ordinii publice. – Din ucr., rus. polkovnic.

polcovnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
polcóvnic m. (rus. polkóvnik). Vechĭ. Colonel (comandant de polc). – În Olt. Munt. și polcomnic. Fem. -eásă, pl. ese.

polcovnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
polcóvnic s. m., pl. polcóvnici

polcovnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
polcovnic m. od. colonel: polcovnicul de vânători cu polcovnicul de Târgoviște FIL. [Rus. POLKOVNIKŬ (v. polc)].