polată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLÁTĂ, polate, s. f. (
Reg.) Încăpere mică pe lângă o casă țărănească, servind ca magazie pentru unelte și obiecte de gospodărie. ♦ Streașină. [
Var.:
polátră s. f.] – Din
bg. polata.