polarografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLAROGRAFÍE s. f. Metodă de analiză electrochimică în care este folosit polarograful. – Din
fr. polarographie.polarografie (Dicționar de neologisme, 1986)POLAROGRAFÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanțe într-o soluție prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric care se realizează în soluție. [Gen.
-iei. / < fr.
polarographie, cf. lat.
polus – pol, gr.
graphein – a scrie].
polarografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLAROGRAFÍE s. f. metodă de analiză electrochimică a unor substanțe prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric. (< fr.
polarographie)
polarografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polarografíe (-ro-gra-) s. f.,
art. polarografía, g.-d. polarografíi, art. polarografíei