polc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLC, polcuri, s. n. Unitate militară în țările române, la sfârșitul evului mediu, corespunzătoare regimentului. – Din
ucr.,
rus. polk.polc (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLC v. pâlc.polc (Dicționaru limbii românești, 1939)polc n., pl.
urĭ (rus.
polk. V.
pîlc).
Vechĭ. Regiment.
polc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polc (
înv.)
s. n.,
pl. pólcuripolc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)polc n. regiment (învechit):
un polc de călăreți. [Rus. POLKŬ].