polarizor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLARIZÓR, -OÁRE, polarizori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care poate produce polarizarea luminii; polarizant.
2. S. n. Dispozitiv optic care servește la polarizarea luminii. – Din
fr. polariseur.polarizor (Dicționar de neologisme, 1986)POLARIZÓR s.n. Aparat pentru obținerea luminii polarizate; polarizator. [Cf. fr.
polariseur].
polarizor (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLARIZÓR, -OÁRE I.
adj. polarizant. II. s. n. dispozitiv optic pentru polarizarea luminii. (< fr.
polariseur)
polarizor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!polarizor1 adj. m.,
pl. polarizóri; f. sg. și
pl. polarizoárepolarizor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polarizór2 s. n.,
pl. polarizoáre