polabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLÁBĂ adj. (În sintagma)
Limbă polabă (și substantivat,
f.) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit până în
sec. XVIII pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. – Din
fr. polabe.