plutire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTÍRE, plutiri, s. f. 1. Faptul de
a pluti; menținere sau mișcare a unui corp pe suprafața unui lichid sau în masa unui fluid.
2. Transport organizat de mărfuri sau de persoane care se face pe o navă; trafic pe apă; navigație. –
V. pluti.plutire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutíre s. f.,
g.-d. art. plutírii; pl. plutíri