plutitoare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PLUTITOÁRE,plutitori, s. f. 4. (Bot.) Rourică. 5. S. f. (Bot.; reg.; în sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + suf. -tor.
plutitoare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) plutitoáre (plantă) s. f., g.-d. art. plutitórii; pl. plutitóri
plutitoare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) plutitoáre-dúlce (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. plutitórii-dúlci
plutitoare(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) plutitoare f. Bot. rourică.