plutind (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTÍND, -Ă, plutinzi, -de, adj. Care plutește, care se leagănă. ♦
Fig. Oscilant, schimbător; nehotărât. –
V. pluti.plutind (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)plutínd, plutíndă, adj. (înv.)
1. plutitor; care se leagănă pe apă.
2. care fâlfâie, care flutură în vânt.
plutind (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutínd (rar)
adj. m.,
pl. plutínzi; f. plutíndă, pl. plutínde