plutit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTÍT1 s. n. Faptul de
a pluti. ♦ Transportare a lemnului prin menținerea lui la suprafața unei ape curgătoare. –
V. pluti.plutit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTÍT2, -Ă, plutiți, -te, adj. 1. (Despre lemne, bușteni) Care este adus pe cursul unei ape.
2. (Despre zborul păsărilor) Care planează. –
V. pluti.plutit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutít s. n.