plutibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTÍBIL, -Ă, plutibili, -e, adj. (Despre ape) Pe care se poate naviga; navigabil. –
Pluti +
suf. -bil.plutibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutíbil (rar)
adj. m.,
pl. plutíbili; f. plutíbilă, pl. plutíbile