plictisitor - explicat in DEX

plictisitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLICTISITÓR, -OÁRE, plictisitor, -oare, adj. 1. Care plictisește (1); neinteresant, searbăd, anost; plicticos. 2. Supărător, enervant, agasant; plicticos. – Plictisi + suf. -tor.

plictisitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
plictisitór, -oáre adj. Plicticos. Adv. A vorbi plictisitor.

plictisitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plictisitór adj. m., pl. plictisitóri; f. sg. și pl. plictisitoáre

plictisitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plictisitor a. care plictisește.