planetar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANETÁR, -Ă, planetari, -e, adj. 1. Care aparține planetelor, privitor la planete. ♦
Sistem planetar = totalitatea planetelor care se mișcă în jurul Soarelui.
2. (
Tehn.; în sintagmele)
Mecanism planetar = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc în jurul axelor proprii și în același timp în jurul axei altei roți.
Arbore (sau
ax) planetar (sau
axă planetară) = arbore care antrenează roata motoare a unui automobil.
3. (
Fiz.; în sintagma)
Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. – Din
fr. planétaire.planetar (Dicționar de neologisme, 1986)PLANETÁR, -Ă adj. 1. Referitor la planete, de planete, al planetelor. ♦
Sistem planetar = totalitatea planetelor care se învârtesc în jurul Soarelui.
2. Angrenaj planetar = angrenaj în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii și în jurul axei unei alte roți dințate;
ax planetar = axul care mișcă roata motoare a unui automobil primind mișcarea de la diferențial. [Cf. fr.
planétaire, lat.
planetarius].
planetar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANETÁR, -Ă adj. 1. referitor la planete, al planetelor. ♦ sistem ~ = totalitatea planetelor care se învârtesc în jurul Soarelui; model ~ = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. 2. (tehn.) mecanism ~ = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii și în jurul axei unei alte roți dințate; ax ~ = axul care mișcă roata motoare a unui automobil, primind mișcarea de la diferențial. (< fr.
planétaire)
planetar (Dicționaru limbii românești, 1939)*planetár, -ă adj. (lat.
planetarius considerat ca adj.). De planetă, al planetelor:
corp planetar. Sistema planetară, totalitatea planetelor care se învîrtesc în prejuru [!] soareluĭ. S. n., pl.
e Mecanizm [!] care reproduce mișcarea planetelor în prejuru soareluĭ.
planetar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planetár adj. m.,
pl. planetári; f. planetáră, pl. planetáreplanetar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)planetar a. ce privește planetele: sistemă planetară.