planetariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANETÁRIU, planetarii, s. n. Construcție specială, în formă de cupolă, pe care se înfățișează, cu un aparat de proiecție special, aspectul bolții cerești cu stelele și constelațiile, precum și deplasarea aparentă a acestora, a planetelor, a Soarelui și a Lunii etc. – Din
fr. planétarium.planetariu (Dicționar de neologisme, 1986)PLANETÁRIU s.n. Construcție specială, în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. [Pron.
-riu. / < fr.
Planétarium].
planetariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANETÁRIU s. n. construcție specială în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. (< fr.
planétarium)
planetariu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PLANETÁRIU (‹
fr. {i})
s. m. (
ASTR.) Construcție în formă de cupolă, în interiorul căreia este înfățișată, cu ajutorul unui aparat de proiecție special, bolta cerească cu stelele și constelațiile, precum și deplasarea aparentă a a acestora, a planetelor, a Soarelui și a Lunii. Primul
p. modern a fost proiectat (1913) de inginerul german W. Bauersfeld și construit de
C. Zeiss (1925) la Jena (Germania).
planetariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planetáriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. planetáriul; pl. planetárii, art. planetáriile (-ri-i-)