planetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANÉTĂ, planete, s. f. 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare;
p. restr. Pământ (
1). ♦ Orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele.
2. Zodie (în care se naște cineva). ♦ Bilet care conține preziceri naive privitoare la viitor și pe care îl vând flașnetarii extrăgându-l la întâmplare dintre altele de același fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui șoarece dresat). [
Var.: (
înv.)
planét s. m.] – Din
fr. planète, lat. planeta.