planetologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANETOLOGÍE s. f. Ramură a astrofizicii care studiază structura planetelor și a sateliților. – Din
fr. planétologie.planetologie (Dicționar de neologisme, 1986)PLANETOLOGÍE s.f. Ramură a astrofizicii care studiază structura planetelor și a sateliților lor. [Gen.
-iei. / et. incertă].
planetologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANETOLOGÍE s. f. ramură a astrofizicii care studiază structura planetelor și a sateliților lor. (< fr.
planétologie)