planeitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANEITÁTE, planeități, s. f. (
Tehn.) Proprietate a unor suprafețe de a fi plane, netede; netezime. [
Pr.:
-ne-i-] – Din
fr. planéité.planeitate (Dicționar de neologisme, 1986)PLANEITÁTE s.f. Proprietate a unei suprafețe de a fi plană. [Pron.
-ne-i-, var.
planitate s.f. / cf. fr.
planéité].
planeitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANEITÁTE s. f. proprietate a unei suprafețe de a fi plană; netezime. (< fr.
planéité)