pitagoreism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITAGOREÍSM s. n. v. pitagorism.pitagoreism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PITAGOREÍSM (
PITAGORISM) (‹
germ., după
fr.)
s. n. mișcare religioasă și filozofică din Grecia antică inițiată de Pitagora în
sec. 6
î. Hr. și atingând în dezvoltarea sa istorică un larg evantai de interese legate de politică, misticism, muzică, matematică și astronomie. Numitorul comun pentru pitagoricieni, de-a lungul secolelor, a rămas adeziunea la numele, credințele și practicile religioase și științifice ale întemeietorului; nemurirea și transmigrarea sufletelor; ascetismul; regulile dietetice și conduita morală prin care sufletul se purifică și intră în comuniune cu cosmosul divin; concepția că toate lucrurile sunt numere, Universul fiind esențialmente matematic și, deci, legarea posibilității cunoașterii naturii de matematică. Deși pitagoricienii s-au scindat destul de devreme în „acusmatici” sau „pitagoriști”, preocupați mai mult de latura mistică și rituală, și „matematici”, reprezentând latura științifică, în general, combinația dintre religie, matematică și filozofie a rămas o caracteristică esențială a
p. și a exercitat o atracție deosebită asupra filozofilor greci.