pitagoreic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITAGORÉIC, -Ă, pitagoreici, -ce, adj.,
s. m. 1. Adj. Care aparține curentului filozofic idealist și școlii de matematică din Grecia antică întemeiate de Pitagora, privitor la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică; pitagoric.
2. S. m. Adept al filozofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora. [
Pr.:
-re-ic] – Din
germ. pythagoreisch.pitagoreic (Dicționar de neologisme, 1986)PITAGORÉIC, -Ă adj. Referitor la Pitagora, la pitagorism, propriu pitagorismului. //
s.m. și f. Adept al pitagorismului; pitagorician. [Pron.
-re-ic. / cf. it.
pitagoreo, germ.
pithagoreisch, lat.
pythagoreus].
pitagoreic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PITAGORÉIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pitagorismului; pitagoric, pitagorician. (< germ.
pythagoreisch)
pitagoreic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pitagoréic (-re-ic) adj. m.,
s. m.,
pl. pitagoréici; adj. f. pitagoréică, pl. pitagoréice