pitagorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITAGORÍSM s. n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esența tuturor lucrurilor este numărul și care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei și al astronomiei. [
Var.:
pitagoreísm s. n.] – Din
fr. pythagorisme.pitagorism (Dicționar de neologisme, 1986)PITAGORÍSM s.n. Curent filozofic idealist din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. [Cf. fr.
pythagorisme <
Pitagora – filozof și matematician grec din antichitate].
pitagorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PITAGORÍSM s. n. curent filozofic din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. (< fr.
pythagorisme)
pitagorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pitagorísm s. n.