pipotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (
Fam. și
ir.) Stomac de om. ◊
Expr. (
Fam.)
A i se umfla (cuiva)
pipota =
a) a se mânia;
b) a fi foarte fudul, mândru. (
Fam.)
A-i crăpa (cuiva)
pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. –
Et. nec.