piramidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonală și fețele triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun.
2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă (
1), ridicat pentru faraonii Egiptului antic;
p. gener. edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă (
1).
3. Grămadă (mare) de obiecte aranjate în formă de piramidă (
1). ♦ (
Mil.; ieșit din uz)
Piramidă de arme (sau
de puști, de carabine) = grup de puști sau de alte arme de foc așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. ♦ Figură de gimnastică executată de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste pe măsură ce se apropie de vârf, în formă de piramidă (
1); ansamblu de persoane astfel așezate.
4. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc 6-8 sârme fixate cu câte un țăruș lângă fiecare butuc de viță.
5. (
Anat.; în sintagma)
Piramidă bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. – Din
ngr. piramís, -ídos, lat. pyramis, -idis, fr. pyramide.