pilotare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILOTÁRE, pilotări, s. f. Acțiunea de
a pilota și rezultatul ei; pilotaj. –
V. pilota.pilotare (Dicționar de neologisme, 1986)PILOTÁRE s.f. Acțiunea de a pilota și rezultatul ei; pilotaj. ♦ (
Fig.) Orientare a unei discipline de către o altă știință prin noțiunile și metodele proprii acesteia. [<
pilota].
pilotare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pilotáre s. f.,
g.-d. art. pilotắrii; pl. pilotắri