pilug - explicat in DEX

pilug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă.

pilug (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pilúg¹, pilúgă, adj. (reg.) gol pușcă, sărac.

pilug (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pilúg², pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele.

pilug (Dicționaru limbii românești, 1939)
pilúg n. Formă lit. suspectă îld. chilug. – În Trans. (m.) „păpădie” (pin aluz. la stilu eĭ după căderea pufului)?

pilug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pilúg (reg.) s. n., pl. pilúge

pilug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pilug (chilug) n. Mold. 1. pisălog: cu pilugele se bat grânele în piuă; 2. gol pușcă (v. chilug). [Derivat din pil].