pilotaj - explicat in DEX

pilotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PILOTÁJ, pilotaje, s. n. 1. Faptul de a conduce o navă, o aeronavă, o locomotivă în calitate de pilot¹; pilotare; știința și tehnica acestei conduceri. 2. Încetinire a mersului unui vehicul aerian sau terestru din cauza unor condiții speciale (porțiuni periculoase ale traseului, intrări în porturi, vizibilitate scăzută etc.). – Din fr. pilotage.

pilotaj (Dicționar de neologisme, 1986)
PILOTÁJ¹ s.n. 1. Știința și tehnica de a conduce o (aero)navă, o locomotivă etc.; pilotare. 2. Încetinire a mersului unui tren sau al unei nave din cauza nesiguranței parcursului. [< fr. pilotage].

pilotaj (Dicționar de neologisme, 1986)
PILOTÁJ² s.n. Construcție hidrotehnică alcătuită din piloți² bătuți în albia unui curs de apă flotabil, servind la dirijarea plutitului liber. [< fr. pilotage].

pilotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PILOTÁJ¹ s. n. 1. știința și tehnica de a pilota (I, 1); pilotare. 2. încetinire a mersului unui tren sau unei nave din cauza nesiguranței parcursului. (< fr. pilotage)

pilotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PILOTÁJ² s. n. construcție hidrotehnică din piloți² bătuți în albia unui curs de apă flotabil, pentru dirijarea plutitului liber. (< fr. pilotage)

pilotaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pilotáj n., pl. e (fr. pilotage, it. pilotaggio). Profesiunea de pilot.

pilotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pilotáj s. n., pl. pilotáje