pilota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILOTÁ, pilotez, vb. I.
1. Tranz. A conduce în calitate de pilot
1 o navă, a aeronavă, o locomotivă etc. ♦
Fig. A conduce, a îndruma.
2. Intranz. (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre. – Din
fr. piloter.pilota (Dicționar de neologisme, 1986)PILOTÁ vb. I. tr. A conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot. ♦
intr. (
Despre nave, trenuri) A merge mai încet, cu precauție, datorită greutăților, nesiguranței drumului. [< fr.
piloter].
pilota (Marele dicționar de neologisme, 2000)PILOTÁ vb. I. tr. 1. a conduce o (aero)navă, o locomotivă, o mașină etc. ca pilot
1. 2. a conduce un vehicul sau o navă în condiții speciale. ◊ (fig.) a dirija, a călăuzi, a ghida. ◊ (fig.; despre o știință) a orienta o disciplină prin noțiunile și metodele proprii. II. intr. (despre nave, trenuri) a merge mai încet, cu precauție, datorită nesiguranței drumului. (< fr.
piloter)
pilota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pilotá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
piloteáză