pilos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILÓS1, -OÁSĂ, piloși, -oase, adj. (
Pop.; despre ființe) Tare, puternic, rezistent;
p. ext. răbdător; tenace. –
Pilă1 +
suf. -os.pilos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILÓS2, -OÁSĂ, piloși, -oase, adj. (
Anat.) Care aparține părului, privitor la păr; care are păr. – Din
fr. pileux, lat. pilosus, -a.pilos (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pilós, piloásă, pilóși, piloáse, adj. (pop.; despre ființe)
1. puternic, rezistent, tare; răbdător, tenace.
2. (fig.) care folosește pilele în relații, cu pile.
3. (reg.; despre pâine, cozonaci etc.) care nu este bine copt.
pilos (Dicționar de neologisme, 1986)PILÓS, -OÁSĂ adj. (
Anat.) Referitor la păr, de păr, al părului. ♦ (
Bot.; despre un organ) Acoperit cu păr. [Cf. fr.
pileux, lat.
pilosus <
pilus – păr].
pilos (Marele dicționar de neologisme, 2000)PILÓS, -OÁSĂ adj. (anat.) referitor la păr. ◊ (bot.; despre un organ) acoperit cu păr. (< fr.
pileux, lat.
pilosus)
pilos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pilos, -oasă, piloși, -oase adj. (peior.) care se bucură (
în mod abuziv și ilegal) de protecția unei persoane sus-puse sau cu un statut social ce îi permite asumarea gestului protector.
pilos (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pilós, -oásă adj. (d.
pilă 1, pin [!] aluz. la rezistența eĭ). Rezistent la muncă și osteneală, care învinge osteneala, care pricepe greŭ. –
Mold. chilos.pilos (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *pilós, -oásă adj. (lat.
pilosus, d.
pilus, păr. V.
păros).
Anat. Relativ la păr:
sistema piloasă.pilos (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PILOS v. Navarino.pilos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pilós adj. m.,
pl. pilóși; f. piloásă, pl. piloáse