pilaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILÁCI, -CE, pilaci, -ce, adj. (
Fam.) Bețiv. –
Pili2 +
suf. -aci.pilaci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pilaci, -ce, pilaci, -ce s. m., s. f., adj. bețiv
pilacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pilácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d.
pilesc).
Iron. Sugacĭ, bețiv. – Mold. pop.
chi-.pilaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piláci (
fam.)
adj. m.,
pl. piláci; f. sg. și
pl. piláce