pijama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIJAMÁ, pijamale, s. f. Îmbrăcăminte formată din pantaloni și bluză, care se poartă mai ales noaptea (în timpul somnului). – Din
fr. pyjama.pijama (Dicționar de neologisme, 1986)PIJAMÁ s.f. Îmbrăcăminte comodă, mai ales pentru dormit, compusă dintr-un pantalon și o bluză. [< fr., engl.
pyjama < cuv. hindustan].
pijama (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIJAMÁ s. f. îmbrăcăminte comodă de casă (pentru dormit), din pantaloni și bluză. (< fr.
pyjama)
pijama (Dicționaru limbii românești, 1939)*pijamá f. (fr.
pyjama, engl.
-mas, cuv. indian). Un fel de pantalonĭ largĭ și fîlfîitorĭ pe care-ĭ poartă bărbațiĭ și femeile în India. Surtuc (saŭ și pantalonĭ) de purtat numaĭ în casă între intimĭ. Surtuc de ocnaș.
pijama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pijamá s. f.,
art. pijamáua, g.-d. art. pijamálei; pl. pijamále, art. pijamálelepijama (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pijama f. costum de casă, larg și ușor (strâns la brâu), haină originară din Japonia.