pilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍLĂ2, pile, s. f. 1. Dispozitiv (alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică.
2. (În sintagma)
Pilă atomică = ansamblu de instalații care servește la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț; reactor (nuclear).
3. (
Elt.; în sintagma)
Pilă electrochimică = pilă de curent continuu.
4. (Ieșit din uz) Teanc, grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele.
5. Picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întărește un baraj.
6. (
Fam.), Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj;
p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ◊
Expr. (
Fam.)
A pune (sau
a băga)
o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine.
A avea pile = a se bucura de protecția cuiva. – Din
fr. pile.pilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍLĂ1, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din
sl. pila.pilă (Dicționar de neologisme, 1986)PÍLĂ s.f. 1. Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦
Pilă atomică = dispozitiv pentru producerea unei reacții nucleare.
2. (
Constr.) Picior intermediar între culeele unui pod, făcut din zidărie, din beton sau din metal.
3. (
Fam.) Manevră, intervenție, susținere nedreaptă a cuiva în scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr.
pile, it.
pila].
pilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÍLĂ s. f. 1. dispozitiv din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ ~ atomică = reactor nuclear; ~ electrochimică = pilă de curent continuu. 2. (fam.) protecție, sprijin dat cuiva de o persoană influentă; (p. ext.) persoana însăși. ♦ a avea ĕ = a se bucura de protecția cuiva. 3. picior intermediar între culeele unui pod, din zidărie, beton sau metal. (< fr.
pile)
pilă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pílă (píle), s. f. –
1. Rașpă. –
2. Protecție, recomandare. –
3. (Banat) Loc de copii. –
Mr. pilă. Sl. pila „ferăstrău” (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 255; Conev 660,
cf. bg.,
sb.,
cr.,
ceh.,
rus. pila. –
Der. pili, vb. (a fasona cu pila);
pilitură, s. f. (pilit; ceea ce cade de la pilit).
pilă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pílă (píle), s. f. –
1. Grămadă, teanc. –
2. Dispozitiv ce transformă energia chimică în energie electrică (pilă electrică).
Fr. pile.pilă (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pílă f., pl.
e (vsl.
pila, fĭerăstrăŭ, d. vgerm.
fîla, ngerm.
feile, pilă; sîrb. bg. pol.
pila, pilă, rus.
pilá, feresteŭ [!]). Unealtă de oțel de ros metalele (maĭ rar lemnu saŭ unghiile).
pilă (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *pílă f., pl.
e (fr.
pile, d. lat.
pîla, coloană). Aparat care preface în curent electric energia produsă de o reacțiune chimică (și care se numește așa după prima pilă, pe care a imaginat-o Volta și care era în formă de coloană. V.
galvanizm). Mare stîlp de zid la un pod de cale ferată.
pilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pílă s. f.,
g.-d. art. pílei; pl. pílepilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pilă f.
1. unealtă de oțel crestată spre a freca și lustrui fierul sau alte metale;
2. pl. stânci de gresie roase ca piramide foarte țuguiate:
pilele din valea Olăneștilor. [Slav. PILA].