picăturică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICĂTURÍCĂ, picăturele, s. f. Diminutiv al lui
picătură. ♦ Pată mică. –
Picătură +
suf. -ică.picăturică (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)picăturícă,
picăturéle, s.f.
1. (pop.) picătură mică.
2. (înv.) pată roșie de vărsat.
picăturică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picăturícă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. picăturélei; pl. picăturéle, art. picăturélele