pica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICÁ1, pic, vb. I.
1. Intranz. (
Înv. și
pop.) A cădea de la o oarecare înălțime. ◊
Expr. (
Fam.)
A pica (sau
a fi picat) (ca) din cer (sau
din lună, din nori, din stele) =
a) a veni pe neașteptate;
b) a fi dezorientat, a nu ști ce să facă.
A pica cerul pe cineva =
a) a se simți foarte rușinat;
b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva. ♦ A se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând jos, pierzându-se etc.). ♦ (
Fam.; despre îmbrăcăminte) A nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate);
p. ext. a fi numai zdrențe. ♦ (Despre ființe) A-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli. ◊
Expr. A pica de somn (sau
de oboseală) = a fi foarte obosit.
A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.).
Frumos (sau
frumușel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos. ♦ (Despre clădiri) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. ♦
Fig. A muri (în luptă). ♦
Fig. (
Fam.) A nu reuși la un examen, la un concurs etc. ◊
Tranz. Profesorul l-a picat la examen. 2. Tranz. (
Înv. și
pop.) A face să cadă în picături (un lichid, o materie topită). ◊
Expr. Să-l (sau
să mă, să ne etc.)
pici cu ceară (sau
cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu nici un preț, nicidecum. ♦
Intranz. A cădea în picături;
spec. (
impers.) (sens curent) a ploua ușor, cu stropi rări. ♦
Refl.,
intranz., și
tranz. A (se) păta, a (se) murdări cu ceva.
3. Intranz. (
Fam.) A intra în posesiunea unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit). ◊
Expr. A pica în mâna (sau
în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva.
4. Intranz. (
Fam.) A sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea.
5. Intranz. (
Înv. și
pop.) A cădea în..., a da în..., a fi cuprins de... ♦ (
Pop.; despre zile, evenimente etc.) A se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi.
6. Tranz. (
Pop.) A lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva). – Din
pic1.pica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICÁ2, pers. 3
pichează, vb. I.
Intranz. (Despre avioane) A coborî în picaj. – Din
fr. piquer.pica (Dicționar de neologisme, 1986)PICÁ vb. I. intr. (
Av.) A face un picaj. [P.i.
pic, pichez. / < fr.
piquer].
pica (Dicționar de neologisme, 1986)PÍCA s.f. (
Med.) Pervertire a poftei de mâncare. [< fr.
pica, cf. lat.
pica – coțofană].
pica (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)picá,
pic, vb. I
1. (înv. și pop.; despre lichide) a picura.
2. (pop.; despre materii vâscoase) a se scurge, a se prelinge.
3. (reg.; despre rouă, brumă etc.) a se lăsa, a se așterne, a se așeza, a cădea.
4. (pop.; impers.) plouă ușor, picură, picurează, stropește, udă.
5. (înv. și pop.; despre obiecte și ființe) a cădea de la o oarecare înălțime.
6. (înv. și pop.; despre părțile unui obiect) a se desprinde, a se desface, a se detașa din ansamblu.
7. (reg.; despre brațe, picioare) a se scrânti.
8. (reg.; despre îmbrăcăminte) a fi numai zdrențe, a nu se mai ține pe corp; a curge.
9. (pop. și fam.) a cădea la pământ, a-și pierde poziția verticală, a se prăbuși, a se răsturna (la pământ); (despre construcții) a se nărui, a se dărâma, a se prăbuși.
10. (reg.; despre plante) a se apleca spre pământ, a se îndoi într-o parte, a se culca.
11. (fig.; înv. și pop.) a muri.
12. (pop. și fam.) a nu reuși la un examen, la un concurs.
13. (înv. și pop.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva.
14. (pop. și fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (ocazional sau ilicit).
15. (pop. și fam.) a veni, a sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un loc; a se ivi, a apărea.
16. (pop.; despre zile, evenimente, ocazii festive, sărbători) a se nimeri la o anumită dată, într-o anumită perioadă; a cădea, a fi; a veni.
17. (înv. și pop.) a ajunge într-o anumită situație, stare, împrejurare; a fi cuprins de ..., a cădea în ..., a da în ...
18. (pop.) a lovi, a atinge (țintind).
pica (Marele dicționar de neologisme, 2000)PICÁ1 vb. intr. (despre avioane) a face un picaj. (< fr.
piquer)
pica (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÍCA2 s. f. (med.) pervertire a gustului, constând în a prefera substanțele necomestibile (cărbune, pământ, argilă etc.). (< fr.
pica)
pica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picá1 (a ~) (a cădea)
vb.,
ind. prez. 3
pícăpica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picá2 (a ~) (a coborî în picaj)
vb.,
ind. prez. 3
picheázăpicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)picà v.
1. a picura:
dacă nu curge, pică; 2. Mold. a cădea:
a pica de oboseală, de somn; 3. a veni pe neașteptate:
a picat tocmai acum. [Probabil onomatopee (v.
țâră)].