picador (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICADÓR, picadori, s. m. Persoană care participă la luptele cu tauri, stând călare în arenă, înarmat cu o lance, și împingând taurul spre toreador sau matador ori intervenind când viața acestora este în primejdie. – Din
fr. picador.picador (Dicționar de neologisme, 1986)PICADÓR s.m. Toreador călare, care, în luptele cu taurii, atacă animalul cu o suliță. [Cf. fr., sp.
picador].
picador (Marele dicționar de neologisme, 2000)PICADÓR s. m. luptător călare care, într-o coridă, atacă taurul cu o lance. (< fr.
picador)
picador (Dicționaru limbii românești, 1939)*picadór m. (sp.
picador, d.
picar, a împunge,
pica, suliță, cuvinte care corespund cu fr.
piqueur, picher,
piquer, a împunge, și
pique, suliță, pică). Călăreț care împunge tauru cu sulița la cursele de taurĭ.
picador (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picadór s. m.,
pl. picadóri