picanterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICANTERÍE, picanterii, s. f. Calitatea de a fi picant. ♦ (
Concr.; de obicei la
pl.) Mâncare picantă (
1), aliment picant. ♦
Fig. (
Concr.; de obicei la
pl.) Glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva. – Din
germ. Pikanterie.picanterie (Dicționar de neologisme, 1986)PICANTERÍE s.f. Vorbă, faptă picantă. [Gen.
-iei. / < germ.
Pikanterie].
picanterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PICANTERÍE s. f. 1. mâncare picantă. 2. vorbă, faptă picantă. (< germ.
Pikanterie)
picanterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picanteríe s. f.,
art. picantería, g.-d. art. picanteríei; pl. picanteríi, art. picanteríile