picant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICÁNT, -Ă, picanți, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri, băuturi sau despre gustul lor) Condimentat (de obicei iute, usturător etc.).
2. Fig. (Despre glume, anecdote etc.) (Ușor) indecent, obscen, piperat.
3. Fig. (Despre persoane și despre înfățișarea lor) Nostim, atrăgător, seducător. – Din
fr. piquant.picant (Dicționar de neologisme, 1986)PICÁNT, -Ă adj. 1. Pișcător; înțepător, iute.
2. (
Fig.) Indecent, cu o ușoară nuanță obscenă. ♦ Nostim, atrăgător. [< fr.
piquant].
picant (Marele dicționar de neologisme, 2000)PICÁNT, -Ă adj. 1. (despre mâncăruri, băuturi) condimentat; înțepător, iute. 2. (fig.; despre anecdote) indecent, cu o ușoară nuanță obscenă. 3. nostim, atrăgător. (< fr.
piquant)
picant (Dicționaru limbii românești, 1939)*picánt, -ă adj. (fr.
piquant, d.
piquer, a înțepa, a împunge). Înțepător, pișcător:
vin, sos picant. Fig. Fin, spiritual, satiric:
glumă picantă. Interesant, atrăgător:
frumuseță [!] picantă.picant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picánt adj. m.,
pl. picánți; f. picántă, pl. picántepicant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)picant a.
1. fig. înțepător:
vorbă picantă; 2. fin, spiritual:
glumă picantă. ║ n. ceeace e interesant:
picantul afacerii e că... (= fr.
piquant).