picătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PICĂTOÁRE, picătoare, s. f. (
Fam.) Pipetă. –
Pica1 +
suf. -ătoare.picătoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)picătoáre s.f.
1. (înv. și reg.) vas de tuci, de lut care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea.
2. (pop. și fam.) pipetă.
3. (reg.) praștie.
picătoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)picătoare, picătoare s. f. pipetă
picătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)picătoáre f., pl.
orĭ. Picurătoare.
picătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)picătoáre (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. picătórii; pl. picătóripicătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)picătoare f. vas de copt, de fript.