perpendicular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri;
p. ext. despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale.
2. S. f. Dreaptă perpendiculară (
1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din
lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire.