perpelit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERPELÍT, -Ă adj. v. pârpălit.perpelit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)perpelit, perpeliți s. m. (intl.) hoț tânăr, fără experiență.
perpelit (Dicționaru limbii românești, 1939)perpelít, -ă adj. (d.
perpelesc infl. de
pirpiriŭ).
Est. Fam. Pirpiriŭ, jărpelit [!], pîrlit, prost îmbrăcat.
perpelit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perpelit a. Mold. sărăcăcios:
rupt și perpelit AL. [Cf.
părpăli și (sub raportul sensului)
pârlit].