perper (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉRPER, perperi, s. m. Monedă bizantină de aur, care a circulat (bătută cu stemă proprie) și în țările române, în
sec. XIV-XV. – Din
ngr. ipérpiron.perper (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pérper,
pérperi, s.m. (înv.)
1. bănuț, monedă bizantină de aur, care a circulat și-n țările române.
2. numele unui impozit pe vii și pe vin care se plătea în perperi; perperit.
perper (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pérper (pérperi), s. m. –
1. Monedă bizantină, valorînd 18 aspri în
sec. XV. –
2. Contribuție suplimentară la așa numitul
gărdurărit, reprezentînd 12 bani pentru butea de vin. –
Var. (2)
părpăr. Mgr. ύπέρπυρον, prin intermediul
sb. perper, cf. sp. parpalla, parpallota (Corominas, III, 670).
perper (Dicționaru limbii românești, 1939)pérper m. (vsl. [sîrb.]
perperŭ, d. mgr.
ypérpyron).
Vechĭ. O monetă [!] bizantină de valoarea ducatuluĭ de aur. (Perperiĭ aveaŭ curs și în Ungaria, unde valoraŭ maĭ puțin. Eraŭ și perperĭ româneștĭ. Ĭorga, Negoț. 14 și 210). – Și
părpăr, pl.
părperĭ.perper (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pérper s. m., (monede)
pl. pérperiperper (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perper n. V.
părpăr.