perpendicular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri;
p. ext. despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale.
2. S. f. Dreaptă perpendiculară (
1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din
lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire.perpendicular (Dicționar de neologisme, 1986)PERPENDICULÁR, -Ă adj. 1. (
Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept.
2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în sec. XIV și manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, formate dintr-un șir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. //
s.f. Linie, dreaptă perpendiculară. [< fr.
perpendiculaire, cf. lat.
perpendicularis <
perpendiculum – fir cu plumb].
perpendicular (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERPENDICULÁR, -Ă I.
adj. 1. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente. 2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative. II. s. f. dreaptă perpendiculară. (< fr.
perpendiculaire, lat.
perpendicularis)
perpendicular (Dicționaru limbii românești, 1939)*perpendiculár, -ă adj. (lat.
perpendicularis și
-arius, d.
perpéndere, a cîntări exact). V.
preping și
spînzur).
Geom. Care cade drept și nu e înclinat în vre-o parte, care cade formînd doŭă unghĭurĭ drepte cu linia saŭ cu planu pe care cade:
linie perpendiculară, plan perpendicular. S. f. Linie perpendiculară. Adv. În mod perpendicular:
a cădea perpendicular.perpendicular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perpendiculár adj. m.,
pl. perpendiculári; f. perpendiculáră, pl. perpendiculáreperpendicular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perpendicular a. care cade astfel pe o linie sau pe un plan, încât să formeze două unghiuri adjacente egale. ║
perpendiculară f. linie perpendiculară.